Călăuze

Comunitatea călăuzelor este formată din fete cu vârsta cuprinsă între 17 şi 25 de ani, cu sau fără formare cercetăşească anterioară. Ele sunt grupate în focuri şi sunt conduse de către una dintre fete, care are formare specifică. Un Foc cuprinde de la 5 până la 10 fete.

Rolul Focului este de a forma oameni şi creştini în societate, favorizând dezvoltarea unitară (trup, intelectual, suflet) a fiecărei membre a lui.

A fi călăuză înseamnă a dori progres, prin urmare există trei sau patru etape pe care călăuza le parcurge în cadrul Focului:

• Promisiunea (în cazul fetelor care nu au promisiunea de la cercetaşe);
• Valul galben – care semnifică bucuria;
• Valul verde – înseamnă speranţă;
• Valul roşu – semnifică iubirea.

Mijloacele prin care se atinge scopul Focului (progresul fiecărei călăuze) se bazează pe echilibrul între aventură, serviciu şi formarea spirituala (sensul rugaciunii al bisericii etc.).

Călăuzele petrec în fiecare zi o oră, numită „ora foc”, în care se opresc din gălăgia acestei lumi, pentru a parcurge o lucrare, pentru a face un bilanţ al zilei care se încheie sau pentru a se refugia şi a studia o situaţie delicată, pentru a se ruga sau pentru a vorbi cu Dumnezeu.

Fiecare Foc poartă un nume simbolic, care poate fi numele unui sfânt sau al unei mari personalităţi sau chiar un nume compus (ex: Focul Prieteniei, Focul Floare de Colţ etc.). De asemnea, Focul poate să-şi aleagă un Sfânt protector.

Focul a fost ales ca simbol al ramurii călăuzelor pentru că este expresia iubirii, iar în momentul în care o persoană a acceptat să intre în Foc acceptă să se dăruiască din iubire. Totodată, Focul înseamnă comuniune.

A fi călăuză înseamnă a porni la drum! Finalitatea drumului călăuzei este angajamentul şi stilul de viaţă pe care îl implică acesta.

Angajamentul călăuzei este „să acţioneze CÂT MAI BINE, SĂ FIE GATA să dăruiască tot ce e mai bun din ea în SERVICIUL Lui Dumnezeu şi al altor oameni, şi aceasta nu doar o dată, ci în fiecare.