Fiecare zi din viața unui cercetaș are povestea ei, la fel și fiecare veghe. Pentru a păstra și acest articol în tema poveștilor voi începe prin a prezenta o faimoasă poveste numită ”supa de piatră”.


A fost odată un cerșetor foarte sărac și flămând care se plimba printr-un sat pentru a căuta ajutor. Tot ce spuneau oamenii era: ”Cine eşti, ce vrei? Pleacă, nu am nimic să-ţi dau. N-am nimic de aruncat”. Şi tot aşa din casă în casă. Bătu până la urmă şi la casa primarului care avea faţada principală chiar spre centrul localităţii.”Aş vrea doar puţină apă”, spuse chipului rece care ieşi de după ușă,”vreau să gătesc o delicioasă supă de piatră”. Crăpătura uşii se lărgi mai mult. ”Ai spus supă de piatră?”. ”Da, posed o piatră magică, şi am nevoie doar de un pic de apă. N-aţi vrea să mă ajutaţi? Nu ca să mă dau mare însă toţi spun că supa mea de piatră este cea mai bună din lume. N-aţi putea să-mi împrumutaţi o oală mare?”
”Eu n-am mai auzit vorbindu-se despre o astfel de supă”, spuse supărat primarul, dar se duse şi aduse oala cea mai mare pe care o avea şi o dădu cerşetorului care aprinse un foc chiar în mijlocul pieţei centrale, scoase din desaga lui o piatră mare, o curăţă bine, şi o puse în apa din oală. Într-o clipă vestea extraordinară a pietrei care clocotea în oală făcu înconjurul satului. Aproape toţi locuitorii satului formară un cerc în jurul cerşetorului şi al oalei sale.
“Şi o să mănânci scârboşenia aceea?”, întrebă o fetiţă strâmbându-se. ”Da, să ştii că ai dreptate. Supa de piatră este mult mai bună dacă în ea o să punem o ceapă, însă mă mulţumesc şi cu ce am”. Imediat după, o mână întinse spre cerşetor o micuţă ceapă. ”Mulţumesc doamnă”, spuse el. Puse ceapa în oală şi gustă zeama. ”Mmm, delicoasă”. Oamenii îl priveau cu ochii tot mai nedumeriţi. ”Cam îmi dau seama ceea ce gândiţi: supa de piatră este minunată în mod special cu ceapă, dar adăugând şi nişte fasole… însă eu mă mulţumesc oricum…” Un băieţaş veni in fugă cu un săculeţ de fasole. ”Le accept cu drag, doar dacă mănânci împreună cu mine”, zise cerşetorul vărsând fasolea în oală. Gospodinele satului priveau cu dezgust spre oala care fierbea, încă srâmbau din nas. ”Ah, da ştiu la ce va gândiţi”, spuse cerşetorul privindu-le, ”ştiu doamnelor că nu v-ar place o aşa supă dacă lângă ceapă şi fasole n-ar fi puse şi niste ciuperc
wp48i”. ”Bine, voi pune eu ciupercile”, strigă o doamnă. Alergă acasă şi veni cu un coşuleţ de ciuperci proaspete ce fură aruncate degrabă printre celelalte ingrediente din oală. ”Oh, desigur supa pare un pic cam ştearsă, parcă n-ar avea culoare. Un pic de carne ar da acel aspect plăcut supei, pe lângă ceapă şi ciuperci”. ”Carne, carne”, exclamă măcelarul entuziast şi el la ideea de a mânca din acea supă interesantă. Se duse repede şi aduse o bună bucată de carne care sfârşi prin a fi următorul ingredient al supei de piatră. Cerşetorul gustă din nou. ”Un cartof şi nişte verdeţuri ar fi demne de un rege”. La acest punct al situaţiei care incita pe toţi cei prezenti, gospodinele se hotărâră să dea chiar o mână de ajutor. O bătrânică se duse repede în grădină şi smulse din pământul roditor câţiva cartofi şi morcovi.
”Dacă aţi dori să ducem până la capăt supa aceasta, aduceţi farfurii şi linguri… şi să nu uităm de o faţă de masă”, adăugă cordial cerşetorul. Bogata supă clocotea în oală. Ceapă, fasole, ciuperci, carne, cartofi, morcovi, şi ca să nu mai vorbim… piatra. Brutarul satului fugi să aducă câteva pâini bune, alţii aduseră branză, câte ceva de băut şi nu lipsiră nici dulciurile.
Se întinse în mijlocul pieţei o faţă de masă mare, toţi se aşezară frumos unul lângă altul iar cerşetorul începu să pună în farfurii supa miraculoasă şi parfumată. Mâncară toţi bucuroşi. ”Oh, acesta a fost cel mai frumos prânz din viaţa noastră”, murmură primarul când terminară. ”Piatra aceea a ta este extraordinară!” ”Este a voastră, a tuturor acum, v-o dăruiesc.” ”Cum, chiar ne dăruiești piatra această magică ?”, spuseră locuitorii satului cu ochii în lacrimi. ”Putem atunci să ne intâlnim şi să mâncăm împreună şi în alte ocazii aceasta supă de piatră. Şi nu ne va costa niciun ban !”


Structura veghii

Fiecare zi din viața unui cercetaș se termină cu un spectacol de seară numit veghe. Veghea e momentul în care toată lumea se destine după o zi lungă de muncă și se bucură alături de ceilalți. Fiecare cercetaș este implicat într-o anumită măsură în organizarea și desfășurarea veghii. Poți să fii actor în unele momente, iar apoi, spectator. Dar chiar și în cazul invitaților sau părintilor care asistă la veghe – spiritul, cântecele, dansul vă vor acapara starea de spirit și vă vor face să trăiți cu adevărat alături de cercetași acele momente.

Fiecare veghe urmează o curbă care asigură fluiditatea spectacolului – începem cu cantece mai line, iar apoi totul se amplifică și devine din ce în ce mai antrenant, până se ajunge la punctul culminant de unde totul se “domolește” din nou. La final se încheie cu cântece, scenete, dezbateri cu tematică spirituală, iar la finalul absolut al serii toți cercetașii intoneaza cântecul “Doamna Cercetașilor”.

Man posing and singing in studio

Expresivitate și tehnici

Deși veghea e ceva distractiv și amuzant, pentru a produce un spectacol de calitate prezentatorii trebuie să țina cont de multe lucruri. Precum cerșetorul, care este protagonistul poveștii, a avut nevoie de o anumită carismă care să facă oamenii din jurul său să fie implicați. El a indentificat interesele anumitor persoane și s-a folosit de asta (de ex. brutarul a adus pâinea, măcelarul carnea). Asemănător, fiecare are alt talent prin care poate îmbunătăți veghea. Unii pot fi foarte buni la cântat, alții la dans, sau alții pot contribui cu alte mijloace la spectacol. Există atât de multe lucruri creative care pot fi folosite, tot ce e nevoie e un pic de exercițiu (și nu uitați niciodată de recuzită!). Spre exemplu, umbrele chinezești, mima, teatrul de păpuși (puteți să confecționați propriile păpuși folosind niște șosete vechi), sunt doar câteva tehnici care sporesc expresivitatea unei veghi.

chinese shadows NJF_SockPuppets Sonam-Kapoor-The-Mime-Look-1

Alt lucru de care trebuie să țină cont orice prezentator este modul în care prezintă. Degeaba ai pregătit ceva extraordinar dacă nimeni nu poate auzi ce spui. Felul în care vorbești, dicția și sonorizarea sunt lucruri esențiale pentru orice spectacol. Așa că tot timpul ține asta în minte, vorbește tare și clar pentru a putea împărtăși mesajul cu toată lumea. Dacă îți e frică de vorbitul în public nu înseamnă că nu poți încerca. Pentru început exersează doar în fața persoanelor din patrula ta pentru a te obișnui și a te simți mai comfortabil. Știai că… anumite studii legate de cele mai mari temeri ale oamenilor au descoperit că unele persoane sunt mai speriate de vorbitul în public decât de moarte?

   thatre_props    speak loudfear-of-public-speaking-cartoon

Veghea aduce laolaltă talentele tuturor persoanelor din trupă, implicarea activă va crește încrederea în sine și va scoate la iveală adevărați actori plini de carismă, fiecare cu o personalitate unică. Veghea este locul unde fiecare își poate manifesta latura creativă. Descoperă-ți pasiunile, pentru fiecare persoană există acel ceva care stârnește un foc interior.

Poza dans

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *