România este o țară cu o mare diversitate a vegetației și foarte multe din plantele care le întâlnim în mod obișnuit ne pot aduce beneficii pentru sănătate. În următorul articol am enumerat doar câteva din cele mai comune plante care le întâlnim în zona de deal și munte, dar nu numai, împreună cu beneficiile lor și modul în care le putem folosi. Însă, atenție, acestea nu trebuie folosite ca și o automedicație pentru afecțiuni fără a consulta în prealabil doctorul.
Răspândire: este întâlnit în păduri montane rărite, tufărișuri de jneapăn și ienupăr, pajiști montane și subalpine, pe întregul lanț Carpatic, și mai ales pe versanții umbriți și umezi.
Se folosește pentru: diaree, enterite, diabet, uremie, infecții urinare, gută, reumatism, eczeme, hemoroizi (uz intern), faringită, stomatită, afte (uz extern).
Pe lângă fructele care pot fi consumate, din frunze se poate face infuzie (2 lingurițe la 500 ml de apă).
Răspândire: crește în munții înalți, la altitudini de aproximativ 1300-1600m (etajul molidului și bradului).
Afecțiuni pentru care se recomandă: ajută la fixarea calciului în oase și dinți, stimulează imunitatea organismului, afecțiuni ale căilor respiratorii.
Prepararea siropului de brad: la 1 kg de muguri de brad (spălați și curățați) se adaugă 2 litri de apă. Se fierbe o oră și apoi se lasă să stea acoperită 24 de ore. După aceea se strecoară și la 1 litru de lichid se adaugă 1 kg de zahăr (sau după gust), și zeamă de lămâie. Se fierbe iar, până începe să se lege, iar apoi se pune în sticle.
Răspândire: crește pe coastele râpoase, pe prundișuri sau la malul râurilor; crește sub formă de tufe ce ating o înâlțime de 4 până la 6 m.
Se folosește pentru tratarea: stărilor de avitaminoză, convalescență după tuse convulsivă în răceli și pojar.
Se poate consuma ca și ceai de cătină (o lingură de fructe proaspete sau uscate se opăresc cu 250 ml de apă), suc (pentru 700-800g fructe zdrobite se folosesc 5-6 litri de apă și 1 kg de zahăr) sau pulbere (fructe uscate măcinate).
- COADA ȘORICELULUI
Răspândire: crește pe solurile aspre de pe pășuni.
Proprietăți: antiseptic similar mușețelului, tonic, stimulent al funcției hepatice, antispastic, astringent, antiinflamator, cicatrizant.
Recomandări: infuzie din flori (pentru probleme gastrice, hepatice, împotriva colicilor, diuretic, laxativ, antihemoroidal, antiastmatic), alifie din flori impotriva hemoroizilor.
Răspândire: fagul face parte din familia foioaselor și în putem întâlni în pădurile de la altitudini cuprinse între aproximativ 500-1300m.
Proprietăți: scoarța de fag este utilizată ca febrifug și tonic amar. Datorită taninului este utilizată ca antidiareic. Gudronul extras din lemn este folosit la tratarea dermatitelor și afecțiunea căilor respiratorii.
Recomandări: decoct din scoarță (pentru tratarea diareelor și a dizenteriei, febrei, litiazei urinare), decoct din ramuri tinere (pentru tratarea durerilor reumatice), infuzie din muguri pentru tratarea litiazei urinare, pentru consum: semințele indicate în calculoză renală și în colici renali, cărbune din scoarță contra febrei, problemelor stomacale, împotriva calculilor urinari.
.
– Alifie din flori pentru a vindeca varicele, flebita, ulcerul varicos; diverse fistule, degerături, arsuri, leziuni ale sânului; se reduc cicatricile; împotriva ciupercilor de la picioare, a umflăturilor, abceselor, pustulelor, reumatismului;
– Infuzie din frunze împotriva problemelor gastrice, pentru cicatrizarea rănilor;
– Tinctură din flori – diluată cu apă fiartă, este foarte potrivită la compresele preparate pentru răni, contuzii, hematoame, rupturi musculare, ulcerații purulente sau de natură canceroasă, pentru răni deschise din cauza escarelor, pentru umflături, abcese, pustule.
– Decoct din fructe împotriva gastritei: cantitatea de lichid se bea în cursul unei zile. Preparare: 2 linguri de fructe zdrobite, la 500 ml de apă. Se fierbe numai 5 minute. Fructele se introduc când clocotește apa (pentru a se diminua pierderea de vitamina C).
– Pastă din pulbere de fructe împotriva viermilor intestinali (antihelmintic). Preparare: fructele, curățate de sâmburi și peri sunt măcinate și amestecate cu miere.
– Pulbere de frunze pentru bolile de ficat, dezintoxicarea organismului.
Se obține prin pisarea rădăcinilor de măcris în piuă, urmată de măcinarea lor cu râșnța electrică de cafea. Se obține o pulbere din care se administrează câte o jumatate de linguriță, de patru ori pe zi.
Egiptenii o foloseau pentru combaterea crampelor, în Grecia antică femeile își frecau fața cu frunze proaspete de izmă pentru a mirosi frumos și a avea un ten sănătos.
Uleiul extras din frunzele de mentă se folosea încă din vechime pentru calmarea durerilor de cap. Ceaiul este clasic în calmarea colicilor abdominali și a colicilor vezicii biliare.
Este folosită în tratamentul afecțiunilor stomacului și intestinelor, balonări, grețuri, vărsături, în bolile ficatului, are un efect astringent și combate constipațiile, are și efect constipativ și se recomandă în cazurile de diaree.
– Pentru consum, fructe: în cazul constipației, durerilor în gat și a răgușelii; împotriva ciclului menstrual prelungit și a infecțiilor urinare; frunze: în cazul diareei, leucoreei;
– Infuzie din frunze împotriva hemoroizilor și fisurilor anale;
– Germoderivatul din frunze împotriva reumatismului.
– Sirop din planta de păpădie pentru detoxifiere și insuficiență renală cronică;
– Cataplasmă din frunze de păpădie pentru vindecarea leziunilor de orice tip (răni, răni post-operatorii);
– Pentru consum: salată din frunze de păpădie pentru: anemie, diabet, constipație, hemoroizi, obezitate, varice.
- ROSTOPASCĂ
– Suc din planta de rostopască împotriva negilor;
– Tinctura din planta de rostopască în tratarea cipercilor fixate la nivelul unghiilor de la mâini și picioare;
– Pulbere de rostopască pentru tratarea tuberculozei pielii.
– Macerat din flori de salcâm pentru calmare gastrică. Preparare: florile uscate se pun să se macereze jumătate de zi (3 linguri de flori la 1 litru de apă);
– Ceai din flori de salcâm pentru calmarea nervilor și a durerilor de stomac;
– Florile de salcâm sunt calmante deopotrivă pentru stomac și pentru nervi, fiind de un mare ajutor celor care sunt firi mai impulsive, nervoase.
– Tinctură din flori împotriva obezității, îngrășării;
– Florile de soc au proprietăți diuretice și laxative.
– Ulei din sunătoare împotriva alergiilor, eczemelor, iritațiilor; fierii leneșe, a pietrelor la vezică, durerilor de cap;
– Unguent din flori împotriva afecțiunilor pielii;
– Infuzie din flori împotriva gastritei.
Recomandări: infuzie – administrată ca expectorant în bronșite și stări gripale, ca sedativ nervos în stări de tensiune psihică și în insomnii: beți 2-3 ceaiuri pe zi, ultimul la culcare.
Preparare: Ceai – se fierb florile de tei până dau primul clocot.
Infuzie – se opăresc câteva flori cu apă fierbinte, se acoperă vasul cu un capac și se lasă să infuzeze.
– Vitaminizează, remineralizează și echilibrează sistemul de apărare al organismului, elimină starea de anemie;
– Are efect benefic în bronșite și astm. Fluidifică secrețiile bronhice și favorizează eliminarea lor prin expectorație, combate tusea;
– Urzicile stimulează metabolismul și secreția bilei, cea pancreatică, gastrică și intestinală, stimulează peristaltismul intestinal (mișcările tubului digestiv provocate de musculatura acestuia) și digestia. Urzicile sunt benefice în combaterea problemelor digestive, precum diareea, acționează împotriva viermilor intestinali;
– Scade glucoza în sânge;
– Activează regenerarea țesuturilor și epitelizarea, cicatrizând rănile. Influențează favorabil reumatismul și guta;
– Urzicile sunt tonic capilar și combat mătreața.
Web resources: www.farmacianaturala.com, www.terapiinaturiste.ro, www.farmaciata.ro